Tango-ul isi are originile in Spania sau in Maroc si a fost introdus in America Latina (Argentina in special) de catre colonistii spanioli, unde a capatat influente locale (milonga) si africane. Fiind la inceput un dans solo (dansat de un barbat sau femeie) el s-a dezvoltat ca un dans simbolic de lupta intre doi barbati, iar apoi a intrat in bordelurile din porturile Argentinei. Era un dans obscen dansat in cuplu prostituata-client in baruri aglomerate si imbacsite in care trupurile celor doi se atingeau in mod ostentativ, erotic. Partenerii acestor prostituate faceau parte din clasa sociala cea mai de jos a vremii, iar fetele erau nevoite sa stea in partea lor dreapta cu capul inclinat pentru a le suporta mirosul puternic. Aceasta caracteristica a dansului s-a pastrat pana astazi, iar tango-ul se danseaza intr-o pozitie ceva mai compacta tocmai pentru ca pe vremuri se dansa in locuri aglomerate iar bratul fetei cobora pe soldurile baiatului pentru a-i cauta portofelul. In timp tango-ul a fost reintrodus in Europa in saloanele Parisului, fiind de acum un dans de societate mult schimbat si fara statutul de imoral.
Exista mai multe tipuri de tango: argentinian, francez, guacho si standard (international style). In dansul sportiv ne ocupam de forma cea mai evoluata a acestuia – standard, care este si cea mai spectaculoasa.
In cadrul competitiilor de dans din Romania tango-ul se danseaza de la clasa valorica “D” si este al doilea dans standard. El dureaza minim 1,5 minute, este scris in masura 4/4 (patru timpi muzicali pe masura) si are un tempo de 31-33 masuri pe minut (BPM).
Tango-ul are un numar de caracteristici care il fac unic si deosebit de atragator pe ringul de dans. Se danseaza cu genunchii flexati tot timpul (nu are ridicari si coborari), nu face parte din categoria dansurilor swing. Se crede ca aceasta caracteristica provine de la faptul ca in trecut barbatii erau calareti si dansau in aceasta postura. Deplasarile se fac pe arc de cerc si nu in linie dreapta (in trecut se invarteau in jurul meselor mici si rotunde) si se numesc “walks” – o miscare de baza in tango.
Poate cel mai important lucru pe care trebuie sa-l mentionez este caracterul “staccato” al muzicii si al dansului. Acesta inseamna miscari intrerupte si rapide. Dansul nu este fluid, iar trasferul de greutate de pe un picior pe altul se face rapid si dintr-o data – nu este progresiv ca in dansurile swing. Accentul se face puternic pe talpa care calca pe podea cu presiune directa, iar centrul de greutate este proiectat in mijlocul talpii (nu se ruleaza talpa pe podea). Miscarile rapide din cap desavarsesc acest dans.