Dansuri Latino

Cha-Cha

Nu putem vorbi despre Cha-Cha fara sa pomenim in prealabil despre Mambo pentru ca din acest stil de dans s-a dezvoltat Cha-cha-ul. Cum? O sa vedem in continuare!

La sfarsitul anilor 1940, in Havana – Cuba, trupele de muzicieni americani si cubanezi, cantau in cazinourile marilor orase. Cateva dintre aceste orchestre au incercat sa combine ritmul american de jazz, cu cel cubanez de rumba. Rezultatul a fost Mambo. Printre numeroasele figuri de mambo, exista una care se numea „chatch”, ce implica trei miscari rapide ale greutatii urmate de doi pasi realizati mai lent. Pana la inceputul anilor 1950, aceasta figura a schitat un nou dans, dans numit cha-cha-cha.

Cha-Cha-ul a mostenit foarte multe elemente de stil de la „parintii” lui, adica mambo si rumba, ramanand un dans senzual si foarte energic. Ca majoritatea dansurilor latine, si acesta se realizeaza cu o miscare a picioarelor aproape de podea. Soldurile dansatorilor sunt relaxate si permit o miscare naturala a sectiunii pelviene. Partea superioara a corpului se pozitioneaza deasupra piciorului cu care se calca.

Cha-cha-ul este ultimul venit in categoria dansurilor latino-americane a fost vazut pentru prima data in salile de dans din America in jurul anilor 1950, fiind o versiune mai lenta si mai putin complicata a Mambo-ului, numita Dublu Mambo. Cum s-a ajuns la acest lucru? Multa lume s-a plans ca Mambo-ul este prea rapid si prea sacadat, iar orchestrele au inceput sa incetineasca ritmul.
Creat in Cuba, Cha-cha-ul contine ritmuri africane si cubaneze amestecate intr-un ritm latino.

Numele Cha-Cha-Cha apare prima data in Haiti, ca fiind o componenta a clopotului. Acest clopot era facut dintr-o placa, ce scotea un zgomot „cha-cha” cand era frecata. O alta versiune a numelui acestui dans ar fi urmatoarea: cand femeile cubaneze danseaza pantofii lovesc cu calcaiele podeaua in ritm de cha-cha-cha. O alta ipoteza este provenienta din cuvantul spaniol „chacha”, care inseamna asistenta medicala, sau din „chachar” care semnifica „a mesteca frunze ale arborelui de cacao”, sau din „char” care inseamna „ceai”.

Cha-Cha-ul in sine a fost inventat in 1954 de un violonist cubanez Enrique Jorrin. Jorrin membru al orchestrei americane Charanga, a redus ritmul mamboului si a facut cateva inregistrari care au ajutat la implementarea acestei schimbari.
Datorita ritmului rapid cha-cha-ul cerea pasi foarte mici. Se dansa pe o masura de 4/4 si numaratoarea era 1,2,3,si,4 si dansatorii faceau intoarceri in executia pasilor. Se puteau adauga pivotari si multe alte miscari noi fanteziste. Pasi incrucisati, rotatii, miscari laterale erau de asemenea incluse, cu franari sau locuri unde miscarea se oprea pentru un moment.

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30 masuri pe minut.
Denumirea acestui dans a fost prescurtata din Cha-Cha-Cha devenind Cha-Cha.
Cha-Cha-ul este un dans plin de viata, ce implica miscari rapide ce trebuie sa degaje o atmosfera vesela, de joaca, putin obraznica, strengareasca. Are un ritm sacadat, plin de vitalitate si forta, dansandu-se pe melodii ce au imprumutat multe elemente din jazz, beat si disco.

Cha-cha-ul este popular si astazi, ritmul lui putand fi auzit in muzica lui Julio Iglesias, Gloria Estefan, Ricky Martin, Enrique Iglesias, Jennifer Lopez, Chayanne, Justin Timberlake, O-zone, Pink si multi altii.

Paso Doble

Paso Doble este cel mai misterios dintre toate dansurile sportive. Nu exista foarte multe informatii legate de istoria acestui dans, iar despre originea lui se pot face doar supozitii. Un lucru este însa cert: contine pasi simpli, de mars.

Paso Doble este singurul dans latino-american ce nu isi are radacinile in cultura „Negro”, fiind originar din Spania, descoperit de asemenea si in Mexic. Numele de „Paso Doble” inseamna in limba spaniola „doi pasi” si se poate deosebi de „Paso a Dos” care semnifica „dans in doi”. Conceptul de „doi pasi” se refera la natura de mars a pasilor de dans, care pot fi numarati cu 1, 2 pentru stanga, dreapta. Aceasta ar putea sa contrasteze cu descrierea lui alternativa ca fiind „Un pas spaniol”, numit asa deoarece pe fiecare bataie a muzicii se calca doar o singura data.

Contrar altor dansuri latino, în pasii spre fata tehnica labei piciorului este identica cu cea a mersului obisnuit (se ruleaza talpa dinspre calcâi spre vârf). Masura muzicala este de 2/4, tempoul fiind de 60-62 masuri pe minut.

Paso doble este unul din multele dansuri spaniole traditionale care sunt asociate cu diferite aspecte ale vietii speniole. Paso Doble s-a dezvoltat pe baza miscarilor matadorului in timpul coridelor. In acest dans partenerul este mult mai mult in centrul atentiei, partenerei revenindu-i rolul capei. Elementul de legatura intre corida si muzica acestui dans, este dat mai ales de caracteristica muzicii de mars folosita la inceputul coridei. Coridele dateaza inca din vechea Creta, si doar in anii 1700 a fost adoptata si de spanioli.

Dansul acesta este ultimul dans ce se invata in timpul cursurilor de dansuri latino-americane, deoarece se bazeaza pe o coregrafie precis aranjata pe linia melodica, fiind un dans foarte dificil.

Paso Doble a inceput sa castige popularitate in jurul anilor 1920, punctul culminant al popularitatii fiind atins in anul 1926. Paso Doble a fost acceptat ca dans de competitie dupa Al Doilea Razboi Mondial.

In momentul in care incepe muzica de Paso Doble, instantaneu se creaza o atmosfera specific spaniola. Modul de prezentare a acestui dans este cu pieptul larg, umeri desfacuti indreptati in jos, cu gatul tras pe spate, iar capul este inclinat usor in fata spre in jos. Aceasta este pozitia toreadorului care trebuie sa aiba contact vizual permanent cu taurul. De obicei coregrafia este legata de structura melodica a dansului „Espagna Cani”, care este dansul tiganesc spaniol, acest dans avand trei bucati crescendo in muzica. Aceste momente sunt usor de remarcat datorita pozelor spectaculoase realizate de catre dansatori, ceea ce adauga grandoare dansului.

Jive

Jive-ul in toate formele lui isi are originile in dansul numit swing. Acesta se formeaza in anii ’20 in cadrul comunitatii afro-americane din New York in stransa legatura cu jazz-ul contemporan foarte la moda in aceste cercuri. In prezent exista peste 50 de forme oficiale de jive printre care Modern, Social, Le Roc, Ceroc, Swing, Jitterbug, Rock’n’Roll, West Coast Swing, East Coast Swing, Lindy Hop, Lindy, Boogaloo sau Jive.

In Europa, prima descriere a Jive-ului a fost facuta in 1944 de Victor Silvester, profesor de dans din Londra. La mijlocul anilor ’70 a devenit dans sportiv.

De-a lungul timpului, dansul a trecut prin mai multe stagii: Ragtime – Swing – Lindy Hop (1927) – Jitterbug. Odata cu expansiunea muzicala din anii ’40 si ’50, din Jitterbug, Jive-ul isi va continua evolutia trecand prin noi stagii, suferind noi si noi influente, generand astfel noi dansuri: Boogie-Woogie, Be-Bop, Rock-and-roll, Twist, Disco, Hustle si Jive.

Muzica de Jive s-a dezvoltat mai ales in perioada anilor ’50 – ’60, continand ritmuri saltarete si melodii placute.

Jive-ul este probabil cel mai energetic dans din sectiunea latino-americana a dansulul sportiv bazandu-se pe chasse-uri sincopate la stanga sau la dreapta (o succesiune de trei pasi laterali in care inchidem talpile pe pasul doi) avand ca tempo ¾, ¼, 1/1 timpi, kick-uri si flick-uri care reprezinta miscari rapide a picioarelor spre podea sau asa-numitul pas rock (rock step) – un pas in spate si recuperarea greutatii pe doi timpi intregi. In competitiile de open exista si figuri specifice swing in care tempo-ul se transforma in quick-quick-slow.

In cadrul competitiilor de dans din Romania jive-ul se danseaza de la clasa valorica “hobby” (este considerat usor de invatat) si este ultimul dans latino in ordinea generala. El dureaza minim 1 minut, este scris in masura 4/4 (patru timpi muzicali pe masura) si are un tempo de 42-44 masuri pe minut (BPM) si de danseaza pe Jazz to Rock, Rhythm & Blues, Disco sau Country .

Dansul presupune dese schimbari de priza intre parteneri si o tensiune crescuta in palmele acestora. Greutatea corpulul este orientata in fata (pe pernita) inclusiv in pasul rock. Fetele executa intoarceri sau piruete foarte rapide, echilibrul fiind esential. Partea de sus a corpului conduce uneori miscarea catre lateral iar genunchii se ridica formand un unghi drept cu restul corpului.

Energia depus de dansatori in jive este foarte mare 1 minut de jive fiind un exercitiu cardio excelent. Dezvolta musculatura picioarelor si abdominala mai ales in kick-uri.